puisìa:
- Diventa poviru e servu,
quannu i paroli non figghianu paroli
e si mancianu tra d'iddi.
("Lingua e dialettu", Buttitta)
pruverbi:
- Mancia e bivi a gustu to, càusa e vesti a gusta d'autru.
- A lu manciari nun c'è disputa.
- Manciàri murmuriàtu nun fici mai indigestu.
- Cui mancia assai s'affuca.
- Cui mancia francu, nun si divi fari aspittari.
- Cui mancia picca, mancia assai.
- Cui mali mancia, assai dijuna.
- Cui mancia, fa muddichi.
- Porta cu tia e mancia cu mia.
- Cui si mancia la carni di lu re, all'annu caca l'ossu.
- Pocu manciàri, pocu parrari e caudu di pannu nun fici mai dannu.
- Lu manciàri 'nsigna a biviri.
- La vacca ca nun mancia cu lu voi, o ha manciàtu, o mancirà di poi.
- Cui mancia a crepapanza, nun cueta si non si lanza.
- L'ura di manciari pri li ricchi è quannu hannu fami, pri li poviri, quannu hannu dinari.
manciari
prisenti
manciamu
manciati
màncianu
passatu
manciai
manciasti
manciau
manciamu
manciàstivu
manciaru
mpirfettu ndi.
manciava
manciavi
manciava
manciàvamu
manciàvavu
manciàvanu
mpirfettu cung.
manciassi
manciassi
manciassi
manciàssimu
manciàssivu
manciàssiru
futuru
manciremu
manciriti
mancirannu
cundiziunali
mancirìa
mancirivi
mancirìa
mancirìamu
mancirìavu
mancirìanu
participiu
aviri manciatu
agg.: manciatu