Chiù dâ Palora

arriminari

prisenti

arriminu

arrimini

arrimina

arriminamu

arriminati

arrimìnanu

mpirativu

--

arrimina

arriminassi

arriminamu

arriminati

--

passatu

arriminai

arriminasti

arriminau

arriminamu

arriminàstivu

arriminaru

mpirfettu ndi.

arriminava

arriminavi

arriminava

arriminàvamu

arriminàvavu

arriminàvanu

mpirfettu cung.

arriminassi

arriminassi

arriminassi

arriminàssimu

arriminàssivu

arriminàssiru

futuru

arriminirò

arriminirai

arriminirà

arriminiremu

arriminiriti

arriminirannu

cundiziunali

arriminirìa

arriminirivi

arriminirìa

arriminirìamu

arriminirìavu

arriminirìanu

girunniu

arriminannu

participiu

aviri arriminatu

agg.:   arriminatu


Traina (1868)

Arriminari.

  • v. a. Muovere in qua e in là, agitare: dimenare, rimenare.
  • Agitare con mestola o con mano cose liquide: mestare.
  • arriminari così passati – antichi – o li cartuleggi di so nannu; rammentar cose inutili, e anche riandar in cose che possan arrecar dispiacere: stuzzicar la cenere.
  • arriminari lu pignateddu: minacciar malie.
  • arrimina e tasta; cioè chi mestando pur ne gode.
  • intr. pass. Semplicemente: muoversi.
  • arriminarisi comu un ciuncu: camminar come se avesse le pastoje; e fig. saper fare scaltramente gli affari: destreggiarsi.
  • intr. Affaticarsi senza pro: arrabbattarsi.
  • arriminarisi bonu casa casa: colleppolare; sapere involare qualcosa con arte.
  • sapirisi arriminari: sapersi dimenare, esser accorto, sapersi governare.
  • arriminarisi comu lu scravagghiu 'nta la stuppa: essere come il pulcino nella stoppa. P. pass. arriminatu: dimenato, rimenato.
  • Mosso ecc.

Arriminari. arriminarisi la criatura, quel muoversi ed agitarsi del feto dentro l'utero.

La vuci di Traina veni dû Wikisource Talianu e veni pubblicata sutta la licenza CC BY-SA 4.0.