puisìa:
- Ottucent'anni fa, Re Federicu
fu chiddu chi 'nSicilia cumannava.
Fu un Re Nurmannu, di li genti amicu,
saggizza e 'ntiligenza 'un ci mancava.
("Re Federicu e la lingua siciliana", Provenzano)
pruverbiu:
- Nun sapi beni cumannàri cui non sapi beni fari.
cumannari
prisenti
cumannamu
cumannati
cumànnanu
passatu
cumannai
cumannasti
cumannau
cumannamu
cumannàstivu
cumannaru
mpirfettu ndi.
cumannava
cumannavi
cumannava
cumannàvamu
cumannàvavu
cumannàvanu
mpirfettu cung.
cumannassi
cumannassi
cumannassi
cumannàssimu
cumannàssivu
cumannàssiru
futuru
cumannirò
cumannirai
cumannirà
cumanniremu
cumanniriti
cumannirannu
cundiziunali
cumannirìa
cumannirivi
cumannirìa
cumannirìamu
cumannirìavu
cumannirìanu
participiu
aviri cumannatu
agg.: cumannatu
Traina (1868)
Cumannari.
- v. a. Imporre altrui che si faccia un proprio volere: comandare.
- Avere o arrogarsi signoria: comandare, signoreggiare.
- – li festi, far da padrone per tutto: donneggiare.
- – a bacchetta, con autorità e indiscretezza: comandar a bacchetta.
- – un vascellu, – un riggimentu ecc., averne il comando, esserne capo: comandare un vascello, un reggimento.
- Prov. sapi sulu cumannari cu' sapi fari chiddu chi cumanna, o nun sapi beni cumannari cu' nun sapi beni fari, per apprezzare, compatire e conoscere il servizio bisogna che sappia ciò che costa o come si faccia: chi non sa fare non sa comandare.
- cumannati cosa? modo ironico per dire: ci avete che dire?
- cu' cumanna havi a dari cchiù cuntu, ha più risponsabilità.
- – li festi, far da padrone: spadroneggiare.
- cumanna e vacci tu, chi vuol faccia da sè. P. pass. cumannatu: comandato.
La vuci di Traina veni dû
Wikisource Talianu
e veni pubblicata sutta la licenza
CC BY-SA 4.0.