Dizziunariu Traina

Nuovo vocabolario siciliano-italiano (1868)

Abbajàri.

  • v. intr. Mandar la voce del cane: abbajare, bajare, latrare.
  • Per simil. di uomo, gridare per dolore: urlare.
  • Met. Chiedere invano, gridare sconsideratamente: abbajare.
  • Prov. cani chi abbaja assai muzzica pocu: can che abbaja, poco morde.
  • nun ad ogni cani chi abbaja si cci havi a tirari una petra: non si vuol pigliare tutte le mosche che volano.
  • cani chi abbaja darreri, lupi chi sfunduranu: can che abbaja non fa caccia.
  • abbajari a la luna; abbajar alla luna, far cosa invano.
  • abbaja cu li cani e roccula cu li lupi: in chiesa co' santi, in taverna co' ghiotti. P. pass. abbajata: abbajato.

Sta paggina utilizza materiali di Wikisource Talianu, ca veni pubblicatu sutta la licenza CC BY-SA 4.0.