Nuovo vocabolario siciliano-italiano (1868)
Abballari e Ballari.
- v. intr. ass. Ballare.
- Per sim. d'ogni cosa che non istà ferma: ballare.
- Fig. Gongolar d'allegrezza: tripudiare.
- mentri semu 'nta lu ballu abballamu: quando uno è in ballo bisogna ballare; usar le opportunità.
- abballari in casa d'autru a tutti piaci: a ciascun piace ballar in casa d'altri.
- abballari o fari abballari senza sonu: ballare senza suono, far checchesia anco malvolentieri.
- abballari supra un trittarì: rinfronzire, assettarsi bene: vale anco: montar in bizza, adirarsi, e talvolta: tripudiare.
- abballari di friddu: tremar dal freddo.
- quannu nun cc'è la gatta li surci abballanu: quando la gatta non è in paese, i topi ballano.
- abballari mentri furtuna sona: infino che il vento è in poppa bisogna saper navigare.
- S'usa att. abballari lu minuettu: Ballar il minuetto. P. pass. abballatu: ballato.
Sta paggina utilizza materiali di
Wikisource Talianu,
ca veni pubblicatu sutta la licenza
CC BY-SA 4.0.