Nuovo vocabolario siciliano-italiano (1868)
Marzu.
- s. m. Il terzo mese dell'anno: marzo.
- Prov. marzu m'arrifazzu o 'ntra marzu mi rifazzu, 'ntra aprili mi veni a vidi, si 'nta maju 'un t'attalentu vinni li voi e accatta lu frumentu, accenna il cominciar a ristorarsi della natura in marzo siccome vicino la primavera.
- marzu conza e guasta, nè guvernu cc'è chi basta, marzo acconcia e guasta nè coltura v'è che basta.
- quannu marzu suli ed acqua 'ncutta sempri cu acqua e suli, carricari fa li muli, se marzo marzeggia, si fan buon raccolto: se marzo non marzeggia, giugno non festeggia.
- si 'nta marzu ci è acquazzina, è annata di risina, la rugiada di marzo è causa della rugine.
- marzu centu vagna e unu asciuca: marzo un sole e un guazzo.
- marzu chiova chiova, ca un'ura asciuca tuttu, la pioggia non è abbondante ma alternata.
- ci penza marzu a chioviri, la natura si svolge da sè.
- marzu, pazzu: marzo, pazzo.
- marzu asciuttu, grana pri tuttu: marzo asciutto, gran per tutto.
- marzu scorcia li vecchi, è terribile per i non forti di salute.
- marzu chiova chiova, aprili mai nun fini, e 'ntra maju una bona pri livari li risini, che la pioggia in detti mesi fa bene: aprile non rifina.
- T. giuoc. Posta doppia: marcio.
Sta paggina utilizza materiali di
Wikisource Talianu,
ca veni pubblicatu sutta la licenza
CC BY-SA 4.0.