Nuovo vocabolario siciliano-italiano (1868)
Siminari.
- v. a. Sparger seme sulla materia atta a produrre: seminare.
- met. Spargere, divulgare: seminare.
- Cader altrui checchessia da dosso, spargendosi o strascinandosi per terra: scanicare, p. e. guardalo da tutte le parti scanica stracci.
- – discordia, zizzania ecc. metter discordia ecc.: seminar discordia, zizzania, scandali ecc.
- – a fussuna: seminar a buchette.
- – a pizzicuna, facendo delle fossette e seminandovi un pugno di biada.
- – a filaru: seminar a filare.
- Prov. chiddu chi si simina s'arricogghi, è chiaro.
- siminari a lu ventu, durar fatica vana: seminar nella rena.
- simina lu tirrenu si ti dici l'annata, se l'annata è buona bisogna seminare, che produce molto.
- cu' simina 'tra la vigna, nè meti nè vinnigna: chi vuol grano non beve vino.
- cu' simina guai (o carduna, o chiova, o spini) ricogghi malanni: chi mal semina, mal raccoglie.
- cu' nun simina nun arricogghi, o cu' nun simina nè moddu nè duru, veni l'estati e si gratta lu culu, bisogna lavorare prima per aver poi: chi non semina non ricoglie.
- cu' mali ha siminatu, resta poviru e gabbatu: chi mal semina mal raccoglie.
- cu' simina pri santa Lucia nun porta frumentu pri la via, non ne raccoglie.
- a sant'Andria lu bonu massaru siminatu avìa,
- Toscani hanno: o molle o asciutto, per Santo Luca semina. P. pass. siminatu: seminato.
Sta paggina utilizza materiali di
Wikisource Talianu,
ca veni pubblicatu sutta la licenza
CC BY-SA 4.0.