Nuovo vocabolario siciliano-italiano (1868)
Sirvituri.
- s. m. Chi serve, familiare: servidore, servitore.
- Prov. in assenza di lu patruni si canusci lu sirvituri, è chiaro.
- lu bonu sirvituri divi aviri l'oricchi di lepri, cioè deve esser attento e assentito.
- sirvituri biancu, V. cantaru.
Sta paggina utilizza materiali di
Wikisource Talianu,
ca veni pubblicatu sutta la licenza
CC BY-SA 4.0.