Dizziunariu Traina

Nuovo vocabolario siciliano-italiano (1868)

Arrubbari.

  • v. a. Tôrre o appropriare a sè cose altrui o con inganno o con violenza: rubare.
  • Far sue anco opere od invenzioni altrui: rubare (A. V. ital. arrubare).
  • Prov. cu' arrobba fa un piccatu, cu' è arrubbatu nni fa centu: chi ruba pecca uno, e chi è rubato pecca cento.
  • cu' arrobba havi robba: chi lavora fa la gobba e chi ruba fa la robba.
  • cu' arrobba pri autru è 'mpisu pri sè stissu: chi ruba per altri è impiccato per sè.
  • cu nun sapi arrubbari nun vaja a tunniri: chi è pigro nelle mani non vada al tinello, chi non sa fare non può guadagnare.
  • arrubbari di putenza: rubar di violenza. P. pass. arrubbatu: rubato.

Arrubbari. Si dice quando la trottola nel girare va raccattando peluzzi, fuscellini ecc.

Sta paggina utilizza materiali di Wikisource Talianu, ca veni pubblicatu sutta la licenza CC BY-SA 4.0.