Nuovo vocabolario siciliano-italiano (1868)
Arrubbari.
- v. a. Tôrre o appropriare a sè cose altrui o con inganno o con violenza: rubare.
- Far sue anco opere od invenzioni altrui: rubare (A. V. ital. arrubare).
- Prov. cu' arrobba fa un piccatu, cu' è arrubbatu nni fa centu: chi ruba pecca uno, e chi è rubato pecca cento.
- cu' arrobba havi robba: chi lavora fa la gobba e chi ruba fa la robba.
- cu' arrobba pri autru è 'mpisu pri sè stissu: chi ruba per altri è impiccato per sè.
- cu nun sapi arrubbari nun vaja a tunniri: chi è pigro nelle mani non vada al tinello, chi non sa fare non può guadagnare.
- arrubbari di putenza: rubar di violenza. P. pass. arrubbatu: rubato.
Arrubbari. Si dice quando la trottola nel girare va raccattando peluzzi, fuscellini ecc.
Sta paggina utilizza materiali di
Wikisource Talianu,
ca veni pubblicatu sutta la licenza
CC BY-SA 4.0.