Dizziunariu Traina

Nuovo vocabolario siciliano-italiano (1868)

Cannizzola.

  • s. f. dim. di canna, e vale anche canna selvatica: cannuccia.
  • livari li cannizzoli, diradar i canneti tagliando le cannuccie sottili: scannellare.
  • – ciaurusa V. calamu aromaticu.
  • Spezie di giunco (Scob.): caretto, carice, sala. Carese.
  • – di margi. T. bot. Pianta che ha i calici universali contenenti cinque fiori, e disposti in rada pannocchia, le foglie coi denti a sega: canna palustre o a spazzola o greca. Arundo phragmitis L.

Sta paggina utilizza materiali di Wikisource Talianu, ca veni pubblicatu sutta la licenza CC BY-SA 4.0.